Totul a început cu o carte pe care nu o puteam citi.

Bună, sunt Dott. Înainte de a fi programator, sunt cititor.

Pentru aproape fiecare problemă pe care am întâmpinat-o în viață, răspunsul se afla deja într-o carte. Așa că citesc mult, o sută de ore pe an, uneori două sute.

Și mereu se întâmpla același lucru. Mă îndrăgosteam de o carte care nu fusese niciodată tradusă în limba mea maternă, chineza. Așa că făceam ce face orice cititor: așteptam. La fiecare câteva luni căutam o traducere și rămâneam cu mâinile goale. Majoritatea cărților nu ajung niciodată să fie traduse, iar puținele norocoase au nevoie de ani ca să apară.

Așa că am ales calea grea, deși "lucky" e mai aproape de adevăr. Citeam deja engleza suficient de bine cât să mă descurc. Dar suficient de bine are un preț: nu am citit niciodată în engleză la fel de repede cum o fac în propria mea limbă. O carte care îmi ia o săptămână în chineză poate să-mi ia mult mai mult în engleză. Ușa s-a deschis, dar prețul biletului de intrare era absurd. Și eu eram unul dintre norocoși, dar nimeni nu ar trebui să fie nevoit să învețe o limbă întreagă doar ca să citească o carte pe care o iubește, cu atât mai puțin acum, când IA a transformat traducerea, în esență, într-o problemă rezolvată.

Nu cred că limba în care a fost scrisă o carte ar trebui să decidă cine are dreptul să o citească.

Așa că am creat BookTranslator. Îi dai o carte într-o limbă pe care nu o poți citi, iar el ți-o dă înapoi întreagă într-una pe care o poți citi.

Tehnologia exista deja; cineva doar trebuia să o construiască. Am construit-o pentru mine, dar nu eram singurul care aștepta.